După o prea scurtă suferință și prea târziu să se cunoască vreun efect pozitiv, a decedat Verestoy Attila. Senator pe viață, al doilea chimist de renume mondial de la ICECHIM, ca prestigiu, după Elena Ceaușescu și aducător de lumină prin îndepărtarea arborilor care făceau umbră pământului, el s-a făcut remarcat prin ușurința cu care eluda articolele din Codul Penal ce condamnă furtul de lemne și va rămâne în istoria omenirii prin aportul său considerabil la lupta împotriva răcirii globale și în favoarea dezechilibrului ecologic.

I-a supraviețuit intactă averea de 50 de catralioane de euro, adunată în condiții suspecte din România și dosită cu grijă în Imperiul Austro-Ungar.

Încă nu se cunosc exact cauzele decesului. Din comunicatul emis de complicii săi nu se înțelege clar dacă a fost vorba de cancer ca boală de care a suferit sau ca efect pe care l-a avut existența lui pentru economie și pentru mediul înconjurător.

Cei care au avut neșansa să-l cunoască sunt de părere că, cel mai probabil, el a murit ori de plictiseală, ori asfixiat, după ce a terminat de tăiat toți copacii din jur, pe o rază de 100 de kilometri, știut fiind faptul că în ziua respectivă nu a bătut vântul, să aducă oxigen din alte județe și iarba care ar mai fi putut să facă fotosinteza era acoperită cu un strat de zăpadă.

Decedatul va fi îngropat într-un sicriu construit din lemne de import, pentru că nu se mai găsesc cele de producție autohtonă.

La ceremonie vor fi trase douăzeci și una de salve de drujbă, în semn de recunoaștere a meritului că a răpus codrul, personaj alegoric considerat frate cu românul.

Nu vom reveni cu amănunte.